Trei mănăstiri de poveste în Vaslui: de la Alexandru Ioan Cuza la mănăstirea măgarului și „gigantul” din lemn
Turism cultural și spiritual este la el acasă în județul Vaslui. Fiecare mănăstire are povești și legende care te transportă într-o lume în care istoria, credința și fantasticul se îngemănează. Prezentăm doar trei dintre aceste mănăstiri de poveste: Florești, Bujoreni și Pârvești.
Mănăstirea Florești: Bijuteria neogotică ascunsă în pădurile Vasluiului și povestea nopții de pelerinaj a lui Cuza
Ascunsă printre codrii județului Vaslui, Mănăstirea Florești este una dintre cele mai surprinzătoare și valoroase destinații istorice din Moldova. Deși mai puțin cunoscută publicului larg, mănăstirea îi uimește pe toți cei care îi trec pragul prin arhitectura sa atipică. Așa cum remarca un specialist în turism religios: „este unică în zona Moldovei că se găsește o biserică construită în total în stil gotic. Mie mi se pare absolut fascinant. Adică eu cred că ar trebui să fie o destinație etalon”. Accesul a fost mult facilitat în ultimii ani: „Contează foarte mult de când s-a făcut drumul… Prin pădure, pentru că altfel n-o ajungea mai nimeni pe aicea”.
Rădăcinile istorice: De la legenda călugăriței Florentina la ctitoria boierească
Istoria lăcașului îmbină tradiția populară cu documentele voievodale. Potrivit specialiștilor de la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui, „tradiția orală pomenește că ar fi ridicată de o călugăriță Floarea sau Florentina, care a ridicat o biserică de lemn în vecinătatea acestui spațiu, undeva la anul 1480”.
Istoria documentată de zid începe la 1596, când vornicul Țării de Sus, Cârstea Ghenovici, alături de soția sa Anghelina, au dăruit pământurile pentru ridicarea unei mănăstiri. În 1612, domnitorul Ștefan Tomșa confirma existența paralelă a vechii biserici de lemn și a celei de zid. Mănăstirea a fost ulterior întărită de boierul Gavriliță Costache la 1694.
Mutația decisivă în administrarea mănăstirii a avut loc la începutul secolului al XIX-lea: în 1806, Veniamin Costache a închinat Mănăstirea Florești către Muntele Athos, iar din 1814 lăcașul a trecut sub administrarea directă a Patriarhiei de Constantinopol. Toate veniturile moșiilor erau colectate de călugării greci, fapt ce a creat tensiuni profunde cu comunitatea locală.
Punctul culminant: Vizita sub acoperire a domnitorului Alexandru Ioan Cuza
Cea mai savuroasă și cunoscută poveste a mănăstirii este legată de domnitorul Alexandru Ioan Cuza și de confruntarea sa cu egumenul grec Nil în anii 1862–1863.
Muzeografii istorisesc contextul acestei vizite incognito: „Se cunoaște dorința de secularizare a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, faptul că nu agrea foarte mult călugării greci care administrau bisericile din Moldova. De ce nu-i agrea? Pentru că erau dornici de bogăție, dornici de lux, pe când mănăstirile rămâneau în paragină”.
Aflând că egumenul Nil refuza să ofere adăpost călătorilor săraci sau pelerinilor, Cuza a hotărât să verifice zvonurile direct la fața locului: „A decis să facă o vizită, să se convingă de situație și a venit cu căruța în haine ponosite. A ajuns seara la mănăstire, a cerut să fie lăsat să înopteze. Egumenul Nil, văzându-l cum arată, îmbrăcat și așa ponosit, nu l-a recunoscut, bineînțeles. Supărat că a trecut cu căruța peste pământurile lui, l-a refuzat”.
La insistențele domnitorului deghizat în țăran, egumenul Nil l-a trimis să doarmă în camera de penitență — o încăpere minusculă și obscură situată chiar sub scara Palatului Egumenesc.
Lecția morală a urmat a doua zi dimineață: „A doua zi a fost chemat la egumenie. De data aceasta, Alexandru Ioan Cuza s-a prezentat în uniforma de domnitor, cu toate însemnele domnești. Rămânând șocat, egumenul Nil l-a invitat la masă să-l servească cu o cafea. Domnitorul a spus că românii nu beau cafea grecească”. Cuza i-a reproșat asprei fețe bisericești că, în poziția sa, ar trebui „să trăiască într-o cameră foarte simplă, să doarmă cu capul pe piatră” și l-a avertizat că averile mănăstirești vor trece în proprietatea statului. În 1863, în urma Legii secularizării averilor mănăstirești, egumenul Nil „a plecat de la mănăstirea Florești doar cu ce avea în mână”. Astăzi, mica cameră de penitență este păstrată intactă și poate fi vizitată.
Ghid de vizitare: Ce poți descoperi astăzi la Mănăstirea Florești
Un tur al ansamblului monahal oferă vizitatorilor atracții unice:
Biserica în stil neogotic: Construită între 1843 și 1863, biserica este unică prin „deschiderile și ferestrele în stil gotic clasic”, rozetele traforate în piatră pe fațadă și turlele octogonale. Turnul clopotniță este realizat în stil romanic, având piatră și cărămidă aparentă.
Palatul Egumenesc și Muzeul Religios: început sub egumenul Nil și finalizat în 1881, palatul a funcționat de-a lungul timpului ca spital rural și secție spitalicească. Din 20 iulie 2019, găzduiește Secția de Istorie și Artă Religioasă a Muzeului Județean Vaslui. Detaliul tehnic inedit din pod: Structura acoperișului păstrează „grinzile originale de 90 cm din lemn de fag și lemn de stejar” de la începutul secolului al XIX-lea. Pentru a le proteja împotriva dăunătorilor, călugării au aplicat o tehnică tradițională uimitoare: au cufundat toată lemnăria în urină de cal colectată special.
Comorile din patrimoniu: Icoana Maicii Domnului cu Pruncul („Sfânta de la Florești”): o icoană făcătoare de minuni aducătoare de bucurie, purtată în pelerinaje în perioadele de secetă.
Salva de la Florești: un ansamblu valoros de bijuterii din aur și argint (inele, lănțișoare, pandantive) dăruite icoanei de credincioși drept mulțumire.
Tetraevanghelul (1596): donat de Cârstea Ghenovici și Anghelina, copiat la Mănăstirea Bistrița și îmbrăcat în copertă de lemn cu argint aurit.
Mănăstirea Măgarului, locul din inima pădurii unde legenda se împletește cu istoria
Ascunsă în liniștea pădurilor din județul Vaslui, Mănăstirea Bujoreni, cunoscută și sub numele de Mănăstirea Măgarului sau Cotul Măgarului, este un loc în care credința, istoria și legendele locale se întâlnesc. Povestea unei măgărițe, a unui stejar uriaș și a icoanei Maicii Domnului continuă să atragă pelerini și călători în căutarea unor locuri încărcate de spiritualitate.
Legenda măgăriței care a descoperit icoana
Numele neobișnuit al mănăstirii își are originea într-o poveste transmisă din generație în generație. Potrivit tradiției, icoana Maicii Domnului, aflată astăzi la închinare, ar fi fost descoperită după o întâmplare neobișnuită petrecută într-o poiană din pădure.
Totul ar fi început cu o măgăriță care aparținea unui pădurar din zona Bârladului. Pentru că animalul obișnuia să plece din locul în care era priponit, stăpânul l-a vândut unor ciobani. Nici aceștia nu au reușit însă să-i schimbe obiceiul: măgărița dispărea în mod repetat și era găsită de fiecare dată în aceeași poiană, îngenuncheată în fața scorburii unui stejar uriaș.
Într-o zi, ciobanii ar fi pus în desaga animalului banii câștigați după vânzarea produselor la târgul din Bârlad. Peste noapte, măgărița a dispărut din nou, iar oamenii au pornit în căutarea ei. Au găsit-o în același loc, lângă stejar, unde, potrivit legendei, din scorbură se vedeau trei luminițe. Acolo ar fi fost descoperită icoana Maicii Domnului.
„Ca o legendă care se îmbină cu realitate, icoana Maicii Domnului, care este la închinare și în jurul căreia s-a ridicat acest așezământ monahal, a fost descoperită cândva de către un animăluț, un măgăruș”, povestește ieromonahul Pimen.
Tradiția spune că icoana fusese ascunsă în stejar pentru a fi protejată în timpul invaziilor otomane sau tătare. Povestea a rămas parte din identitatea locului și explică de ce mănăstirea este cunoscută și astăzi drept Mănăstirea Măgarului.
Urmele unei vechi comunități monahale
Dincolo de legendă, istoria mănăstirii este legată de trecutul medieval al acestei zone din Moldova. Cercetările arheologice au identificat, în apropierea actualului așezământ, urmele unei alte comunități monahale, descoperire care a alimentat ipoteza că icoana ar fi aparținut vechii mănăstiri și ar putea data din jurul secolului al XIV-lea. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bujoreni datează din 27 martie 1602.
Povestea stejarului are și un element material care poate fi văzut de vizitatori. Potrivit părintelui Pimen, în timpul renovării vechii biserici, sub capacul din piciorul Sfintei Mese a fost descoperit trunchiul copacului despre care tradiția spune că adăpostise icoana. Lemnul, folosit la realizarea Sfintei Mese, se păstrează și astăzi. „S-au lăsat câteva găuri de vizitare, s-a scris o carte pentru legenda asta, «Taina Stejarului»”, explică ieromonahul Pimen.
Astfel, povestea transmisă de-a lungul timpului este păstrată atât prin tradiția orală, cât și prin mărturiile materiale asociate vechii biserici. Mănăstirea Bujoreni cuprinde trei biserici, fiecare contribuind la identitatea spirituală și arhitecturală a așezământului. Cea mai nouă se remarcă prin pictura de pe pereții exteriori și a fost construită în urmă cu câțiva ani, cu sprijinul unei credincioase din zonă și al mai multor donatori.
Obștea actuală de călugări s-a stabilit aici în 2022. Printre cei care îi întâmpină pe vizitatori se numără părintele Pimen, care le prezintă bisericile și le vorbește despre istoria și tradițiile mănăstirii.
Pentru pelerini, principalul punct de interes rămâne icoana Maicii Domnului. Pentru ceilalți călători, vizita oferă prilejul de a descoperi un loc în care patrimoniul religios se îmbină cu poveștile comunității și cu liniștea naturii. Mănăstirea Măgarului se distinge însă prin povestea care i-a dat numele și prin legătura dintre icoana Maicii Domnului și stejarul devenit parte a Sfintei Mese.
O vizită aici înseamnă mai mult decât descoperirea unui monument religios. Este o întâlnire cu o legendă păstrată de comunitatea locală și cu un loc în care istoria, credința și natura conturează o experiență de călătorie aparte.
Gigantul din lemn de la Pârvești. Bani din PNRR pentru o tradiție străveche
La Pârvești, în județul Vaslui, se află o biserică de lemn construită între 1816 și 1820, care atrage atenția prin dimensiunile neobișnuite pentru un lăcaș ridicat în zona de câmpie, dar și prin măiestria tehnicilor tradiționale de construcție. Este cea mai înaltă mănăstire din lemn din Vaslui. Ciprian Șlemco, ghid specializat în bisericile din Moldova și Bucovina, explică faptul că bisericile de lemn din Moldova de câmpie au urmat un traseu arhitectural diferit de cele din regiunile montane ale Bucovinei și Maramureșului. În construcțiile mai vechi se foloseau inclusiv amestecuri de lut, paie și bălegar de cal, apreciate pentru proprietățile lor izolatoare. Biserica din Pârvești se remarcă însă prin proporțiile sale impresionante și prin cele trei turle.
„La Pârvești – un lăcaș de cult construit în perioada 1816 – 1820 – ne surprinde prin înălțimea bisericii în sine și nu doar prin înălțimea turlelor, ci și prin înălțimea corpului principal al bisericii. Din ceea ce vedem, se duce la o înălțime de 19-20 de metri, total atipic pentru zona de câmpie. Ne surprinde de asemenea prin turlele bisericii, de obicei găsim biserici cu o singură turlă, aici avem trei turle”, spune Ciprian Șlemco.
La fel de remarcabilă este tehnica de îmbinare a bârnelor, realizată manual, fără tehnologii moderne. Lemnul era prelucrat cu dalta, fiecare piesă fiind sculptată astfel încât să se potrivească perfect cu următoarea, asemenea pieselor unui puzzle. Întreaga structură era consolidată cu piroane din lemn, într-o tehnică tradițională care vorbește despre priceperea meșterilor de odinioară. La peste două secole de la ridicare, biserica din Pârvești rămâne o mărturie a ingeniozității și a patrimoniului arhitectural rural din Moldova.
Un motiv în plus pentru a include Pârveștiul într-un traseu de turism cultural este statutul său de monument istoric. Potrivit Episcopiei Hușilor, biserica de lemn „Sf. Nicolae” și turnul clopotniță, înscrise în Lista Monumentelor Istorice cu codul VS-II-A-06865, au trecut printr-un amplu proces de consolidare și restaurare, finanțat prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Lucrările au fost recepționate la 28 noiembrie 2025, proiectul având ca obiectiv salvarea și valorificarea acestui reper al patrimoniului arhitectural din județul Vaslui.
Pentru cei care vor să descopere biserica, Mănăstirea Pârvești se află în satul Pârvești, comuna Costești, județul Vaslui.
