Marea Britanie și UE
Marea Britanie nu poate fi lăsată să-și decidă propriul viitor
Este în interesul UE să mențină Marea Britanie strâns legată de blocul comunitar, în loc să se supună vasalității SUA
Keir Starmer a fost forțat să demisioneze pentru că era antipatizat de o mare parte a electoratului britanic cu o intensitate care sfidează orice explicație rațională. Colegii lideri europeni nu au împărtășit în mod clar această animozitate, judecând după căldura omagiilor aduse prim-ministrului britanic în urma discursului său emoționant de demisie de luni, pe Downing Street, scrie Simon Nixon pentru Euractiv.com.
Sinceritatea evidentă a cuvintelor lor este o mărturie a succesului lui Starmer în reconstruirea relațiilor dintre Marea Britanie și UE, care fuseseră distruse în timpul traumei divorțului Brexit. Dar ar fi de înțeles dacă trădează și o urmă de anxietate acum, când Marea Britanie a fost trasă înapoi în vârtejul instabilității politice la doar doi ani după ce Starmer a câștigat cu o victorie covârșitoare.
Asta nu pentru că Andy Burnham, care aproape sigur va prelua funcția de prim-ministru în iulie, este mai puțin pro-european. Până acum câteva săptămâni, „prietenii” primarului de atunci din Manchester spuneau presei britanice că ar pleda pentru reintegrarea Marii Britanii în UE dacă ar ajunge pe Downing Street. În plus, opinia publică s-a schimbat decisiv în deceniul care a trecut de la Brexit: 83% dintre membrii laburiștilor ar dori să vadă Marea Britanie înapoi în UE, în timp ce 63% dintre britanici sunt în favoarea unei relații mai strânse cu UE, chiar dacă asta înseamnă permiterea libertății de mișcare, potrivit unui sondaj pentru Consiliul European pentru Relații Externe.
Cu toate acestea, entuziasmul lui Burnham pentru reintegrare nu a supraviețuit contactului cu alegătorii din Makerfield, circumscripția electorală din nordul Angliei care susține ieșirea din UE, de unde și-a lansat revenirea la Westminster în alegerile parțiale de săptămâna trecută. Pus în dificultate de Wes Streeting, fostul său rival la conducere și acum susținător, care și-a declarat propriul sprijin pentru Rejoin, Burnham s-a retras rapid pentru a evita antagonizarea unui electorat care cu doar câteva săptămâni mai devreme votase în mod covârșitor în alegerile locale pentru reforma lui Nigel Farage.
Care va fi poziția lui Burnham la următoarele alegeri este o întrebare deschisă. Dar pentru restul actualului parlament, el va rămâne legat de politica europeană a lui Starmer, care este de a căuta cea mai strânsă relație posibilă cu UE, în conformitate cu liniile sale roșii de neîntoarcere la uniunea vamală, piața unică sau libertatea de circulație.
Problema lui Burnham este că Starmer a dus deja relația bilaterală cât mai departe posibil în cadrul acestor constrângeri. La un summit amânat acum din 22 iulie, se aștepta ca cele două părți să convină asupra unui acord privind standardele alimentare, a unui acord energetic și a unui program de mobilitate pentru tineri. Dar extinderea „resetării” dincolo de aceste obiective limitate s-a dovedit a fi o provocare. Starmer a anunțat că Regatul Unit este pregătit să se alinieze dinamic la reglementările UE într-o gamă largă de sectoare în schimbul accesului la piața unică, dar o astfel de selecție selectivă a fost respinsă rapid de Bruxelles.
Modul în care Burnham va gestiona acest impas va fi una dintre principalele sale provocări politice, dacă și când va intra pe Downing Street. El a lipsit din guvern timp de 16 ani și a deținut doar mandate interne. Un pericol este că, la fel ca o mare parte a clasei politice și media britanice, va ceda genului de iluzii „de prăjituri” care au caracterizat elaborarea politicilor britanice în ultimii 80 de ani, pregătind terenul pentru o frustrare inevitabilă atunci când așteptările nerealiste nu sunt îndeplinite.
Citește întreaga opinie aici.
https://www.euractiv.com/opinion/britain-cant-be-left-to-decide-its-own-future/
